marți, 4 iulie 2017

Tintaura Planta Medicinala

Tintaura Planta Medicinala

Descoperă puterea vindecătoare a plantei Ţintaura, o plantă medicinală cu o istorie bogată și beneficii terapeutice remarcabile. Află despre caracteristicile botanice, habitatul său natural și utilizările tradiționale în medicina populară.

Ţintaura Plantă Medicinală

Plantă medicinală se numeste stiintific CENTAURIUM ERYTHRAEA, popular i se mai spune tintaula, fierea pământului, iarba frigurilor.

Denumirea ei in limba germana,este- TAUSENDGULDENKRAUT, ceea ce tradus inseamna planta celor 1000 de florini, aceasta arata ce importanta si cat de valoroasa este aceasta plantă.

Planta este perena,creste inalta de 10-40 cm cu o tulpina ce se ramifica doar in zona florilor.

Frunzele de ţintaură sunt putin ovale, mai mult lunguiete. Creste in livezi si pajisti in locuri umede si luminoase, in zonele de munte pana la 1000-1200 metri altitudine. Mai creste si in vii (pe dealuri), in zonele defrisate, sub traseele liniilor de inalta tensiune etc. Plantamedicinală se culege din luna iunie pana in septembrie, dar numai in zilele insorite. Altfel planta neinflorita trece neobservata. Doar florile ca niste stelute in cinci colturi, de culoare roz spre violet, parca lumineaza locul unde a inflorit.

In cartile mai vechi aflam ca denumirea stiintifica CENTAURIUM ERYTHRAEA este legata de centaurul Chiron, care si-a vindecat ranile cu aceasta planta.

Denumirea Erdgalle- fierea pământului este legata de gustul foarte amar al plantei. In Evul Mediu,era folosita in scopuri de anulare a vrajitoriilor. Se impleteau coronite de ţintaură, se puneau la gatul vitelor si le aparau de vraji si boli.

Planta contine uleiuri eterice, rasini, substante amare. Nu are miros dar are un gust foarte amar. Substantele amare din planta, incita formarea sucului gastric, de aceea vom gasi planta in multe amestecuri de ceai.

In Austria, Germania si Elvetia, planta medicinală este protejata, motiv pentru care se gaseste doar la farmacii, fiind importata din tarile rasaritene sau balcanice.

Ţintaura -Tratamente Naturiste

Ţintaura -Tratamente Naturiste

Ţintaura
se foloseste in tratamentul bolilor aparatului digestiv cum ar fi: pirozisul, tulburări stomacale,in bolile de ficat, pentru stimularea eliberarii secretiei biliare etc. Are proprietati de depurare a sangelui (curatire) si este utila in tratamentul unor boli de piele.

Planta medicinală ajuta la scaderea febrei (se administreaza sub forma de infuzie).

Florile si tulpinile plantei puse intr-un litru de vin alb se obtine un aperitiv valoros ce stimuleaza pofta de mancare (este necesar de a pune zahar sau miere in extract, el avand un gust puternic si foarte amar).

Ceai-infuzie de ţintaură

O lingurita cu plante (flori,frunze,tulpina) se pune intr-o cana, se opareste cu 250 ml apa clocotita, se lasa 3-5 minute sa traga, se strecoara,se bea neindulcit cu o jumatate de ora inainte de fiecare masa.

Pentru cei care sufera de diabet este indicat sa consume zilnic trei, patru cani cu ceai, eventual asociat si cu frunze de afin si, in scurt timp, rezultatul se va vedea,glicemia va scadea considerabil.

Cand cineva are febră,este bine sa bea doua cani cu ceai de ţintaură zilnic si febra va dispare.

Vin de ţintaură pentru stimularea poftei de mancare:

Intr-un litru de vin alb natural se pun 40-50 grame de plantă, se lasa sa macereze la loc insorit si calduros timp de opt zile. Apoi se strecoara.Se foloseste in caz de nevoie, band un paharel (ca de lichior) inainte de fiecare masa. Pofta de mancare a bolnavului va creste uluitor.

Vinul de ţintaură se foloseste pentru tratarea anorexiei. Cateva linguri din acest preparat luate inainte de fiecare masa normalizeaza pofta de mancare, stimuleaza digestia, ajuta la asimilarea mineralelor si a oligoelementelor.

Pentru a va curata colonul, se iau dupa fiecare masa,pana la trei linguri cu vin de ţintaură, ce are un intens efect de stimulare a intregului tub digestiv, inclusiv a colonului, ajutand astfel la eliminarea materiilor reziduale prin scaun. Acest remediu, stimuleaza capacitatea de digestie si normalizeaza apetitul.

Pulbere de ţintaură

Se obtine prin macinarea plantei uscate cu rasnita electrica de cafea, urmata de o cernere prin sita pentru faina alba. Pulberea de ţintaură se depoziteaza in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si cat mai reci, pe o perioada de maximum 3 saptamani.

De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa de pulbere, pe stomacul gol.

Hepatita virală de tip A, B, C se vindeca prin inghitirea a patru lingurite cu pulbere de ţintaură pe zi, in cure de o luna, cu sapte-zece zile de pauza. Este foarte eficienta in fazele incipiente ale bolii, incetinind foarte mult ritmul de evolutie a virusului hepatic.

Tinctura de ţintaură

Se pun intr-o sticla cu gura larga 20 de linguri de pulbere de ţintaură, peste care se adauga o cana (250 ml) de alcool alimentar de 90 de grade si o cana de apa de izvor. Se inchide sticla ermetic si se lasa continutul sa macereze vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros, agitand sticla de patru ori pe zi, pentru o mai buna extragere a principiilor active. Dupa trecerea timpului de macerare, continutul sticlei se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare.

Se administreaza din acest remediu, de patru ori pe zi, cate 50 de picaturi diluate in putina apa.

In caz de raceala si gripa se ia cate o lingurita diluata intr-un pahar cu apa, deoarece tinctura de ţintaură scade febra, elimina durerile de cap si crampele musculare, si tonifica sistemul nervos.

Pentru ca este foarte bogata in principii amare, ţintaura stimuleaza pofta de mancare, mult scazuta pe fondul starii gripale.

Siropul de ţintaură

Se pun 2 linguri de ţintaură maruntita la macerat, in 50 ml de apa (un sfert de pahar), vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca 50 ml de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, iar peste acest amestec se pune jumatate de kilogram de miere, obtinandu-se un sirop recomandat mai ales copiilor, care suporta mai greu gustul amar.

Doza pentru copii este 2-4 lingurite din acest sirop pe zi, iar pentru adulti de 4-6 linguri.Siropul rezultat este recomandat contra febrei la copii, cate o lingurita de patru-sase ori pe zi dar nu mai mult de trei zile la rand.

Cataplasma calda cu ţintaură

O mana de frunze maruntite de ţintaură se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Dupa trecerea acestui interval de timp, se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, peste care se pune o sticla cu apa cat de fierbinte puteti suporta si se lasa vreme de o ora.

Se aplica in caz de colici renale, precum si contra durerilor lombare si a nevralgiei sciatice.

ATENTIE !!!

Ţintaura este contraindicata femeilor insarcinate, deoarece produce contractii uterine. De asemenea, este contraindicata in doze mari (mai mult de doua grame pe zi) persoanelor foarte slabite.In acest caz, efectul tonic amar foarte puternic al plantei este greu de suportat de organismele devitalizate.

Totodata, se administreaza cu multa prudenta si in timpul crizelor biliare. In acest caz, tratamentul poate produce contractii ale musculaturii netede si poate agrava durerile, spun specialistii.

marți, 16 mai 2017

Urechelnita planta medicinala

Urechelniţa Plantă Medicinală

Urechelnita este o plantă medicinala suculentă cu frunze cărnoase, recunoscută pentru potențialul său în tratamentele naturiste. Cu utilizări tradiționale în vindecarea rănilor și a iritațiilor pielii, această plantă este apreciată pentru proprietățile sale astringente și antiinflamatorii

Urechelniţa Sempervivum tectorum Plantă Medicinală 

Alte denumiri populare:iarba de urechi, urechiuse de stanca,urechea iepurelui, iarba lupului,iarba tunului,iarba grasa,iarba ciutei,argintura, buruiana porcului,curechiul stancii, frunzarul,ghintura, jintera,nevastuica, oloisa,oreclesnita, prescurarita,tata mielului,urechea matei, urecherita,varza de stanca,verzisoara.

Raspandire:este o plantă intalnita pe stanci in stare salbatica sau este cultivata.

Organul vegetal utilizat:in scopuri terapeutice se utilizeaza doar frunzele plantei.

Perioada de recoltare:planta se poate recolta prin lunile iulie si pana in septembrie.

Urechelniţa-Tratamente Naturiste

Urechelniţa-Tratamente Naturiste

Urechelniţa
este recomandata in special pentru efectele miraculoase pe care le are asupra afectiunilor externe,insa poate fi administrata si intern, in combaterea anumitor probleme precum afecţiuni nervoase, renale sau ale urechii, chiar infectii, diaree, febra sau viermi intestinali.

In uz extern, sub form de suc proaspat se aplicat local pe răni sau arsuri, sau pus in urechi, spalaturi cu decoct in cancer  de piele sau cancer uterin, praf din frunze uscata aplicat pe rani, frunze crude aplicate pe bătături.

Urechelniţa poate vindeca acneea, afecţiunile cutanate, aftele, arsurile, bataturile, cancerul uterin sau de piele, durerile de urechi, hemoroizii, intepaturile de insecte si poate chiar sa elimine pistruii.

In medicina populara din occident, planta medicinală era considerata, cândva, un medicament cu utilizari generale si influente benefice in orice afectiune.Carol cel Mare a dat chiar si un decret pentru cultivarea acestei plante.

Urechelniţa este utilizata, in medicina populara, impotriva durerilor de dinti, a arsurilor, pistruilor si bataturilor, in combaterea inflamatiilor urechii, fiind, de asemenea, vermifuga si febrifuga, dar mai ales avand efecte decisive in eliminarea bataturilor.

Se spune ca o frunza de Urechelniţa, aplicata pe o batatura, o inmoaie si, astfel, batatura poate fi indepartata. PLANTA MEDICINALA este recomandata pentru imbunatatirea starii generale a organismului.

Ceai (infuzie) de Urechelniţa

Doua lingurite de frunze maruntite se pun la 250 l apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute, dupa care se strecoara Se pot consuma 4 cani pe zi intern.

Ceai (decoct) de Urechelniţa

Trei lingurite de plantă se pune la 250 ml apa si se fierb timp de cinci minute. Se strecoara si se folosesc la spalaturi in cazul cancerului de piele sau cance uterin.

Suc proaspat de Urechelniţa

Sucul proaspat stors se pune pe răni extern sau se picura in ureche.Sucul proaspat de Urechelniţa calmeaza durerile provocate de zona zoster.

Totodată, aftele localizate pe mucoasa buzelor sau a obrajilor se trateaza tot cu suc de frunze proaspete de Urechelniţa, amestecat cu apa si miere.

Sucul proaspat obtinut din Urechelniţa este un remediu excelent impotriva pistruilor. Se fac zilnic cate doua sau trei tamponari pe tot tenul sau se tamponeaza numai locul de pe fata cu frunze proaspete, zdrobite. Se vor face tamponari si gargara de cateva ori pe zi.

Praf de Urechelniţa

Frunzele plantei uscate se macina cu ajutorul unei rajnite electrice. Se obtine o pulbere fina (praf). Praful din planta uscata se va pune pe răni sau se va lua intern cate un varf de cutit, care se va tine sub limba timp de 10 minute,dupa care se inghite. Se poate administra de 3-4 ori pe zi cu 30 minute inainte de mesele principale.

Frunzele proaspete se aplica sub pansament pe bataturi zilnic pana la trecerea bataturilor. Pentru negi sau pete se unge cu sucul plantei sau cu frunza strivita de mai multe ori pe zi.


duminică, 23 aprilie 2017

Ienuparul planta medicinala

Ienuparul planta medicinala

Ienupărul
este o plantă medicinala cunoscută pentru conurile sale și utilizările sale variate. Bacele sale sunt folosite pentru a produce ulei esențial, adesea utilizat în tratamente naturiste, aromaterapie și în industria alimentară. De asemenea, ienupărul este recunoscut pentru proprietățile sale tradiționale în medicina populară, inclusiv în tratarea unor afecțiuni digestive și a infecțiilor tractului urinar.

Ienupărul -JUNIPERUS COMMUNIS- Plantă Medicinală

Ienupărul (JUNIPERUS COMMUNIS) creste in regiunile muntoase pe pasunile montane, in zone stancoase. El se mai numeste si anaperi,archis,cetina, feniar,ialovat,turtei. Tufele ienuparului nu-si pierd frunzele aciculare. Frunzele ating o inaltime de trei pana la patru metri.

Fructele au o culoare albastru inchis spre negru,ele se coc o data la doi ani. In jurul fructelor sunt tepi. Daca perioada de inflorire a ienuparului este aprilie-mai,fructele se coc abia la sfarsitul lui septembrie - inceputul lunii octombrie (dupa doi ani).

Fructele de ienupăr (bobitele) au un miros placut datorita uleiului volatil pe care il contin. Mai contin zaharuri, rasina,saruri de potasiu si un principiu amar.

Gustul este dulceag cu o aroma specifica,ceea ce face ca bobitele sa fie folosite drept condiment in arta culinara impreuna cu ienibaharul sau coriandrul.

Ienupărul -tratamente Naturiste

Ienupărul -tratamente Naturiste

Ienupărul
, mai exact fructele sale, poseda proprietati diuretice puternice, sunt dezinfectante si cicatrizante, sunt folosite si de asemenea in bolile de rinichi si ale vezicii urinare.

Este indicat folosirea plantei medicinale pentru reumatism, guta si hidropizie (acumularea de apa in tesuturi). Multi locuitori din satele de munte in special din Italia, Austria si Germania pretuiesc puterea tamaduitoare a ienuparului in cazurile de raceala, bronsite acute sau cronice. Ei au mereu in casa si rachiul de ienupăr denumit WACHOLDER, acest snaps medicinal.

Olandezii dau aroma rachiului lor national GENEVER folosind boabe de ienupăr, iar englezii dau ginului o aroma specifica cu fructe de ienupăr si aceasta inca din sec. XVII.

Mancate in stare cruda,boabele de ienupăr stimuleaza pofta de mancare,ajuta in cazurile de slabiciune generala la copii,precum si in anemie.Totodata ceaiul din fructele plantei combat dispepsiile (diaree si varsaturi).Primavara se face o cura de depurare a sangelui folosind aceste boabe ca decoct.

Uleiul extras din fructele ienuparului si amestecat cu alcool rafinat de 38-40% (un mililitru ulei la 100 grame alcool) foloseste pentru frectii in cazul durerilor articulare provocate de reumatism. Ienupărul se foloseste cu succes si in tratarea altor afectiuni si boli,cum ar fi: piatra si nisip la vezica urinara, boli de piele, eczeme,scabie, boli de ficat.

Macerat (la rece) de ienupăr

Doua lingurite varfuite cu bobite uscate si zdrobite se pun la 200 ml de apa rece. Se lasa 8-10 ore. Apoi se bea ca ratie zilnica.

Decoct de ienupăr

Se iau 100 de grame de boabe uscate,se pun intr-o jumatate de litru de apa rece,se lasa o ora,apoi se pun la fiert,se lasa sa fiarba acoperti timp de 10-15 minute.Se ia cate o lingura inainte de fiecare masa (pentru bolile aparatului digestiv).

Ceai (infuzie) de ienupăr

Doua lingurite varfuite cu boabe (zdrobite,maruntite) se pun la o cana (250 ml) cu apa clocotita,se lasa doua minute, apoi se strecoara. Se beau doua cani zilnic.

Atentie tratamentul nu dureaza mai mult de trei saptamani.

Tinctura de ienupăr

Este unul din cele mai puternice remedii cu efect diuretic, antiseptic renourinar si depurativ din flora noastra. Boabele de ienupăr se maruntesc fin cu ajutorul rasnitei electrice de cafea sau in piua. Se pun 15 linguri de pulbere intr-un borcan cu filet, adaugandu-se apoi doua pahare de alcool alimentar (90-96 grade) si un pahar de apa, amestecandu-se totul cat mai bine. Se inchide borcanul si se lasa totul la macerat vreme de zece zile, dupa care tinctura obtinuta se filtreaza prin tifon si se trage in sticlute mici, inchise la culoare.

Infuzie combinata din boabe de ienupăr

Se foloseste in special contra gutei si contra afectiunilor reumatice, avand un puternic efect depurativ si antiinflamator. Se pun 3-4 lingurite de boabe maruntite la macerat, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de ienupăr, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi).

Tratamente Naturiste cu fructe crude de ienupăr

Se mesteca zilnic 5-8 boabe in stare cruda. Cura se intinde pe 4-5 saptamani.Se recomanda persoanelor cu stari de slabiciune,lipsa poftei de mancare.Bolnavii de rinichi vor evita acest fel de cura.Se interzice categoric femeilor in perioada de sarcina.

Rachiu de ienupăr

In 500 ml de apa se pun 100 grame boabe proaspat culese. Se fierb intr-un vas acoperit. Apoi se strecoara, se pun 100 grame de zahar si se lasa sa dea de 2-3 ori in clocot. Se toarna 500 ml alcool rafinat 38-40%.Se foloseste la nevoie cate un paharel in starile de răceala sau dispepsii.

Pulbere de ienupăr

Se foloseste inainte de masa ca aperitiv, contra dispepsiei, ca diuretic usor si antispastic. Se obtine prin macinarea fina, cu rasnita electrica de cafea, a fructelor uscate de ienupăr. Depozitarea pulberii obtinute astfel se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regulam se administreaza de 3 ori pe zi cate o lingurita rasa, pe stomacul gol.




vineri, 24 martie 2017

iarba sarpelui planta medicinala

iarba sarpelui planta medicinala

Iarba Șarpelui
este o plantă medicinală cu flori albastre-violete, originară din Europa și Asia de Vest. Cunoscută pentru utilizările sale în tratamente naturiste, această plantă este apreciată pentru potențialele sale proprietăți curative. Cu frunze și flori atrăgătoare, este utilizată pentru diverse afecțiuni.

Iarba Şarpelui - ECHIUM VULGARE- Plantă Medicinală

Alte denumiri populare pentru iarba şarpelui: buruiana de roseata,boranta, capul viperei,capul veveritei, coada vulpii,iarba lui cel slab, iarba naparcii, limba boului, ochiul veveritei, rumeneala,sudoarea calului,unguri, ursoaica,vipera,viperina.

Raspandire: iarba şarpelui este intalnita prin locuri virane,parloage, marginea drumurilor, terasamente de cai ferate,fanete, de la campie pana in regiunea montana.

Organul vegetal utilizat:partile aeriene ale plantei.

Perioada de recoltare: iarba şarpelui se recolteaza din iulie si pana in august.

Iarba Şarpelui -TRATAMENTE NATURISTE

Iarba Şarpelui -TRATAMENTE NATURISTE

Iarba Şarpelui
, trateaza cu suces dizenteria, diareea si anemiile.Planta medicinală, se utilizeaza doar in uz intern, sub forma de infuzie sau decoct.

Pentru tratarea anemiilor planta se administreaza sub forma de ceai (decoct sau infuzie) de trei ori pe zi (o cana de ceai bauta cu inghitituri mici) dupa mesele principale.

Pentru si tratarea dizenteriilor a diareelor ceaiul se administreaza racit (la temperatura camerei) pe stomacul gol.

Ceai infuzie de Iarba Şarpelui

Se pun 20 g (cca o lingurita) de planta uscata intr-un litru de apa clocotita. Se lasa la infuzat 15 minute, se strecoara si se beau 2 cani pe zi pentru tratarea diareei si dizenteriei. Infuzia se mai foloseste sub forma de gargara, ajuta in faringite si stomatite. In caz de plagi, furunculoza, se aplica comprese cu aceasta infuzie de iarba şarpelui, aceasta avand un important efect antibiotic.

Tusea se trateaza cu infuzie de iarba şarpelui deoarece are efect emolient si antiinflamator.Planta ajuta foarte mult pentru tratarea stafilococilor si a enterobacteriilor deoarece are o puternica actiune antibiotica.

Pentru infectii respiratorii, planta se foloseste sub forma de infuzie, pentru efectul sau emolient, expectorant si antibiotic.Datorita continutului de alantoina, s-a constatat ca are si rol anticancerigen.

Ceai decoct de iarba şarpelui

Se amesteca in parti egale plantele uscate de iarba şarpelui si coada racului. Din acest amestec se pune cca o lingurita la un litru de apa rece care se fierbe timp de cinci minute. Ceaiul se lasa apoi la infuzat 10 minute, se strecoara si se beau 2 cesti pe zi;






luni, 30 ianuarie 2017

Gutuia-Planta Medicinala

Gutuia nu este doar un fruct delicios, ci și o plantă medicinala cu proprietăți terapeutice.Semințele, fructele și frunzele sale au fost utilizate în medicina tradițională pentru tratarea afecțiunilor respiratorii și a durerilor de gât. Oferind antioxidanți și fibre, gutuia devine o resursă valoroasă pentru sănătate.

Gutuia-Planta Medicinala

Gutuia - CYDONIA OBLONGA- Planta medicinala

Gutuiul este un arbore originar din Asia. In latina i se spune CYDONIA OBLONGA. Popular,lumea ii mai spune gutuias sau alamaior. Fructele gutuiului sunt deosebit de aromate.

Este un arbore fructifer inrudit cu marul si parul. Este cunoscut din antichitate, fructele sale fiind folosite in gastronomie sau in medicina populara, alaturi de seminte si frunze.

Gutuia -TRATAMENTE NATURISTE

Gutuia -TRATAMENTE NATURISTE

Gutuia
este recomandata bolnavilor ce au stomac lenes. Proprietatile gutuiului asupra stomacului sunt calmante si sedative.

Fie sub forma de sirop,de jeleu, marmelada sau mancare de gutui, aceste fructe amelioreaza starile de diaree, hemoroizi,sau hemoragii ale uterului.

Samburii de gutuie folosesc la prepararea unui ceai care vindeca tusea, bronsita si raguseala. Acest ceai se prepara dintr-o lingurita de samburi de gutuie care se zdrobesc, se oparesc cu o cana de apa clocotita si se lasa un minut. Se indulceste apoi cu miere de albine sau putin zahar.

Din frunzele gutuiului uscate (contin substante astringente) se prepara un ceai pentru combaterea diareei.

Datorita gustului exceptional,din frunzele gutuiului,frag,mur, zmeur,fructe de maces,stafide, fructe uscate de mur, fragi si afine,se prepara un ceai aromat numit Lady M's SPECIAL TEA.

Ceai (infuzie) de gutui

Peste 30 g flori de gutui (sau 50 g frunze de gutui) se toarna 1 l de apa clocotita si se lasa la infuzat 15 minute.Se strecoara si se iau cate 100-200 ml de trei ori pe zi sau in timpul accesului de tuse, care va fi calmat rapid.

Macerat la rece de GUTUI

O lingura de seminte la o cana (250 ml) cu apa, se lasa la macerat doua-trei ore, se strecoara, se aplica comprese locale in caz de degeraturi, din care una seara inainte de culcare.

Leac natural de gutui pentru diaree

Fructul se da pe o razatoarea cu ochiurile mari si se fierbe intr-un-un litru de apa, la foc mic, pana cand lichidul scade la jumatate. Apoi se adauga trei lingurite de zahar brun si se lasa sa mai clocoteasca de doua-trei ori. Leacul obtinut se consuma in aceeasi zi.Mai mult, acest remediu s-a dovedit foarte bun cand este folosit ca adjuvant in cazul hemoragiilor uterine si al hemoroizilor.

Reteta naturista cu gutuie pentru revitalizare

Se spala bine fructele si se rad cu coaja cu tot, indepartand samburii. Se adauga pectina, amestecand ingredientele usor cu o lingura de lemn. In final, se aduga mierea.Continutul se pune intr-un vas smaltuit si se lasa sa dea in clocot. Vasul se tine pe foc timp de 30 de secunde.

Marmelada se toarna fierbinte in borcane incalzite, se acopera etans cu capace si se tine cu gura in jos timp de un minut. Dupa racire, marmelada se pastreaza la frigider, iar dupa desfacere, marmelada se consuma in cel mult 14 zile, ca desert sau la micul dejun.

Lotiune antirid cu gutuie

Cojile de la trei gutui se lasa sa se macereze intr-un vas cu alcool de secara sau de fructe, vreme de 14 zile. Lichidul trebuie sa acopere nivelul cojilor cu un centimetru. Cu acest macerat, care se pastreaza la rece, se tamponeaza zonele cu tendinta de ridare. Remediul se poate obtine atat din coji crude , cat si din coji uscate.

sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Ghintura galbena planta medicinala

Ghințura galbenă este o plantă medicinală erbacee cu flori mari, galbene, recunoscută pentru proprietățile sale terapeutice. Utilizată în medicina tradițională pentru îmbunătățirea digestiei și stimularea poftei de mâncare, această plantă perenă este prețuită pentru contribuția sa în domeniul sănătății.

Ghintura galbena planta medicinala

Ghinţura galbenă- GENTIANA LUTEA- Plantă medicinală

Ghinţura galbenă - GENTIANA LUTEA, creste numai in zone inalte,de munte. Prefera solul bogat in piatra calcaroasa, in zonele mai umbroase de munte (peste 1500 m altitudine, dar nu zone ocolite de lumina soarelui.In unele tari s-a incercat si reusit aclimatizarea in gradini.

Planta atinge o inaltime a tulpinei de 50-150 cm.Rădăcina de ghinţură galbenă, este folosita in medicina naturista.

Rădăcina se scoate din pamant incepand cu prima decada din luna septembrie pana la finele lunii octombrie. Rădăcina, trebuie scoasa cu atentie pentru ca in pamant sa mai ramana o parte, din care anul urmator sa rasar o alta plantă. Planta este protejata de lege in multe tari si creste in zone de rezervatie naturala.

Ghinţura galbenă -Tratamente Naturiste

Ghinţura galbenă -Tratamente Naturiste

Rădăcina
contine substante amare, uleiuri eterice,pectina. La inceput gustul se apropie de dulce dar apoi devine amar puternic.

Inca din vechime plantamedicinală se folosea ca medicament. Datorita principiilor amare,este buna pentru combaterea lipsei poftei de mancare, in tratamentul afectiunilor stomacului si intestinelor.

Rădăcina de Ghinţura galbenă are o proprietate deosebita:mareste numarul globulelor albe si rosii,sporind capacitatea de aparare a organismului.

Ceaiul preparat prin macerare la rece, ajuta in stimularea functiei bilei si ficatului. Totodata combate starile de anemie si starile de debilitate.Ajuta in tratamentul bolilor de inima si al bolilor de rinichi. In unele zone se foloseste si ca mijloc vermifug.Ceaiul din rădăcină combate foarte bine orice fel de frisoane.

Atentie foarte mare: Rădăcina de Ghinţura galbenă nu se fierbe.

Se prepara fie un extract la rece (o lingurita de rădăcină maruntita lasata intr-o cana cu apa rece timp de 10 ore) sau se poate folosi sub forma de pulbere (cate o jumatate de lingurita) de doua ori pe zi. Se bea cu un pahar cu apa rece.

In zonele muntoase din Germania de sud, din Austria,Italia si Elvetia, se prepara un rachiu traditional numit ENZIAN. Cate o jumatate de paharel din acest rachiu numit ENZIAN luat la pranz si seara inainte de masa, linisteste stomacul si apara organismul de infectii.Gustul amarui al rachiului numit ENZIAN se corecteaza cu seminte de anason si putin zahar.

Ceai (macerat la rece) din Rădăcina de Ghinţură

O jumatate de lingurita de rădăcina maruntita,se pune la macerat la rece intr-o cana (250 ml) cu apa rece. Se lasa sa stea cel putin 8 ore,apoi se strecoara,se bea in trei portii cu o jumatate de ora inainte de masa.

Pulbere din Rădăcina de Ghinţură

Din rădăcina uscata,se prepara o pulbere din care se ia o jumatate de lingurita impreuna cu un pahar de apa rece.Acest mod ajuta la combaterea frisoanelor si in combaterea viermilor intestinali.

Rachiu de Ghinţura galbenă - ENZIAN

O lingura cu varf de rădăcină maruntita se amesteca cu 400-500 ml alcool rafinat (sau rachiu natural) de 38-40%. Se lasa timp de 10-14 zile,se corecteaza gustul cu seminte de anason si zahar. Se bea cate o jumatate de paharel la nevoie.

Vin de Ghinţura galbenă

Intr-un litru de vin se pot pune 50 de grame de plantă maruntita – se lasa la macerat timp de 8 zile, agitand cat se poate de des. La final se strecoara, se adauga putina miere si se ia o lingurita inainte de mesele principale, cu jumatate de ora.

duminică, 8 ianuarie 2017

frasinul planta medicinala

Frasinul (Fraxinus excelsior) este o plantă medicinală cu proprietăți antiinflamatoare și diuretice. Frunzele și scoarța sa sunt utilizate în medicina tradițională pentru a trata afecțiuni reumatice, inflamațiile și probleme urinare. Recunoscut pentru puterea sa detoxifiantă și capacitatea de a sprijini sistemul digestiv, frasinul este o plantă medicinală important în fitoterapie.

Frasinul - Fraxinus excelsior- Planta medicinala

frasinul planta medicinala

Fraxinus excelsior
este denumirea științifică a frasinului comun, un arbore din familia Oleaceae. Este un arbore deciduu, originar din Europa și este cunoscut pentru frunzele sale compuse, alcătuite din 7-13 frunzulițe alungite și ascuțite. Fraxinus excelsior poate atinge înălțimi considerabile, ajungând până la 40-50 de metri.

Frasinul este un arbore cu utilizare larga, in medicina naturista, fiind recunoscut si apreciat, mai ales, pentru actiunea depurativa. Specia comuna, Fraxinus excelsior, este cea mai valoroasa din punct de vedere fitoterapeutic. Acest arbore foarte raspandit, creste in zonele mai umede din padurile de foioase.

Frasinul-tratamente naturiste

Frasinul-tratamente naturiste

In medicina naturista, foarte apreciate sunt frunzele de frasin, datorita taninului pe care il contin, ca si datorita multor alte substante cu efect diuretic si laxativ.

Proprietatile terapeutice ale acestui arbore, sunt folosite in tratamentul reumatismului, tratamentul obezitatii, tratamentul gutei si al afectiunilor rinichilor.

Frasinul are diverse proprietăți fitoterapeutice și este folosit în medicina tradițională pentru diferite afecțiuni. Iată câteva dintre proprietățile și utilizările sale:

1.Antiinflamator: Frasinul este cunoscut pentru proprietățile sale antiinflamatoare și este utilizat pentru a reduce inflamațiile în diverse afecțiuni.

2.Diuretic: Frasinul are capacitatea de a stimula eliminarea urinei și poate fi utilizat în tratamentul unor afecțiuni renale sau urinare.

3.Antireumatic: Este folosit pentru a atenua durerile și inflamațiile asociate afecțiunilor reumatice, cum ar fi artrita sau gută.

4.Detoxifiant: Unele utilizări ale frasinului vizează capacitatea sa de a ajuta la eliminarea toxinelor din organism, contribuind astfel la detoxifiere.

5.Antipiretic: În anumite situații, frasinul poate fi folosit pentru a reduce febra.

6.Benefic pentru sistemul digestiv: Unele surse menționează că frasinul poate avea efecte benefice asupra sistemului digestiv, putând ajuta în cazul unor tulburări digestive minore.

7.Proprietăți tonice: Frasinul este adesea asociat cu efecte tonice, putând fi utilizat pentru a susține și revigora organismul.

8.Uz extern: Uneori, frasinul este folosit sub formă de cataplasme sau comprese pentru a trata diferite afecțiuni ale pielii, cum ar fi iritațiile sau inflamațiile.

Ceai infuzie din frunze de frasin

O lingura de frunze maruntite, se pun la 250 ml apa clocotita, se lasa sa traga un minut. Se strecoara si se beau doua-trei cani de ceai pe zi.Aceasta infuzie este indicata in constipatii, edeme, artrita si in dureri reumatismale. Ea calmeaza rapid durerile articulatiilor atinse de reumatism.

In cazul in care suferiti de reumatism cronic puteti incerca un tratament cu ajutorul unei infuzii din frunze de frasin, frunze de mesteacan, frunze de urzica si boabe de ienupar, toate in cantitati egale.

Ceai infuzie din coaja de frasin

Se fierb 50 g de coaja de frasin intr-un litru de apa timp de 5 minute, dupa care se strecoara.Preparatul astfel obtinut este excelent pentru cazurile de febra (scazand rapid temperatura) si pentru calmarea durerilor de stomac.Se mai foloseste in bai externe in cazul afectiunilor ginecologice.

Ceai infuzie din seminte de frasin

Se ia o lingurita de seminte de frasin si se oparesc cu un litru de apa. Se acopera vasul 5 minute si apoi se strecoara. Se bea intreaga cantitate preparata pe parcursul unei zile, bautura fiind un foarte bun diuretic si putandu-se lua in caz de edeme.

Frasinata-bere calugareasca

Pentru prepararea acestei retete se parcurg cateva etape. Mai intai se prepara un decoct de cicoare. Se iau 2 linguri de cicoare si se fierb 10 minute in 2 litri de apa, apoi se lasa la racit. In alt vas se pun 2 litri de apa clocotita in care se dizolva 3 kg de zahar, dupa care se lasa la racit.

Nu in ultimul rand, intr-un al treilea vas se pun 5 litri de apa clocotita in care se adauga la macerat pentru 3 ore 60 g de frunze de frasin uscate la umbra. Cand cele 3 compozitii sunt reci se amesteca bine toate intr-un butoi de 60 de litri. Se adauga 60 g de drojdie uscata dizolvata intr-un litru de apa rece. Butoiul se acopera cu o panza si se lasa sa fermenteze 11 zile intr-un loc racoros.

Dupa acest interval preparatul se trage in sticle, avand grija ca deasupra dopurilor de pluta cu care astupam sticlele sa se lege cate o bucata de panza. Sticlele se ingroapa apoi in nisip. Zilnic nisipul se va uda cu apa rece. Dupa o luna se consuma lichidul obtinut care mai poarta si numele de bere calugareasca Acesta este efervescent, are efect racoritor, laxativ si diuretic.

Atentionare

Este important să menționăm că utilizarea frasinului în scopuri terapeutice ar trebui să fie întotdeauna discutată cu un specialist în domeniul sănătății (medic sau fitoterapeut), deoarece dozele și modalitățile de administrare pot varia în funcție de afecțiunile individuale și de alte tratamente în curs. De asemenea, unele persoane pot fi alergice sau pot experimenta reacții adverse la anumite plante, inclusiv la frasin, așa că consultarea unui specialist este esențială înainte de utilizare.

 



 .



duminică, 20 noiembrie 2016

Fragul planta medicinala

Fragul - Fragaria vesca,este o plantă medicinală cu fructe delicioase și proprietăți vindecătoare. Bogată în antioxidanți și vitamine, această specie de căpșuni sălbatice are utilizări în medicina tradițională pentru a trata diverse afecțiuni. Fructele sale suculente și aroma distinctivă fac din frag un aliat valoros în menținerea sănătății.

Fragul- Fragaria Vesca - Plantă Medicinală

Fragul planta medicinala

Fragul
este o specie de căpșuni sălbatice sau de pădure, care face parte din genul Fragaria din familia Rosaceae. Această plantă este răspândită în zonele temperate și crește de obicei în păduri, lunci, pajiști și zone de tufișuri.

Caracteristicile sale includ frunzele trifoliate, flori albe sau ușor rozalii și fructe mici, de culoare roșie, numite căpșuni de pădure sau fragi. Fructele sunt comestibile, aromate și dulci, având o textură moale și suculentă.

Fragul este apreciat atât pentru fructele sale delicioase, cât și pentru utilizarea sa în medicina tradițională pentru diverse proprietăți benefice, cum ar fi conținutul ridicat de vitamine și antioxidanți. Este utilizată în preparate culinare, în producerea de gemuri, sucuri, deserturi și în unele zone este folosită și în scopuri medicinale pentru diverse afecțiuni.

Fragul -Tratamente Naturiste

Fragul -Tratamente Naturiste

Fructele de frag , sunt bogate in vitamina A si multe saruri minerale. Consumate in stare proaspata,fructele au un efect reconfortant iar pentru bolnavii de guta si cei de rinichi, au o calitate deosebita, anume proprietatea de a elimina acidul uric din corp. Din planta se folosesc frunzele,si florile uscate, bogate in tanin si vitamina C.

Au proprietati astringente, ceea ce ajuta in tratarea starilor de diaree. Totodata se folosesc in bolile de rinichi (maresc diureza) si datorita proprietatilor bactericide, in infectiile intestinale.

Datorita gustului placut,frunzele de frag, zmeur,mur si afin dau in amestec un ceai aromat, placut ca aliment. Ceaiul din frunze de frag vindeca hepatitele, este bun pentru bolile de inima,afectiunile veziculei biliare. Acest ceai este folosit si pentru calmarea nervilor in starile de neliniste si agitatie.

Ceai (infuzie) din frunze de frag

O lingurita varfuita de frunze si flori de fragi de padure la o cana (250 ml) de apa clocotita, se lasa un minut, se strecoara. Se beau 2-4 cani de ceai zilnic.

Tratamente Naturiste cu fructe de fragi

Consumate in stare cruda fructele de frag,au efect binefacator in tratarea cazurilor de guta, in bolile de rinichi si bolile de ficat. Este recomandat bolnavilor cu piatra la rinichi sau nisip si calculi la vezicula biliara.

Fructele crude se pot folosi ca aperitiv cate 250-500 g pe zi in cure de cateva zile, cu cat mai mult cu atat mai bine. Se consuma intotdeauna inainte de mese, recomandat fiind sa se consume chiar cu 4 ore inainte de mese deoarece fructele fermenteaza si in contact cu alte alimente pot produce probleme intestinale.

Cel mai recomandat este sa se consume fructele simple, si doar in mod exceptional in asociere cu putina miere pentru a mari efectul laxativ in tratamentul constipatiei si a bolilor asociate acesteia.

Datorita continutului mare in substante minerale fructele crude de frag sunt foarte utile chiar si la TBC sau diabet (dar fara zahar).

Pentru tratarea in caz de oxiuri se consuma 500 g de fragi dimineata la ora 7:00, dupa care nu se mananca nimic pana la ora 12:00. Se repeta tratamentul vreme de 10 zile.

Pentru tratarea diabetului, gutei, aterosclerozei sau pentru scaderea colesterolului se fac cure indelungate cu fragi (minimun 12 zile). Pe timpul verii se recomanda sa se faca o cura cu fragi timp de 7 zile, aceasta ajutand la marirea rezistentei la caldura si la reducerea tensiunii arteriale. Cura are efect, racoritor tonifica sistemul nervos, combatand moleseala si astenia din perioadele caniculare.

Suc de fragi

Sucul de fragi are proprietati bactericide puternice. Acesta se poate lua in diferite combinatii cu alte sucuri sau se adauga alcool sau vin pentru a fi mentinut o perioada mai lunga. El se obtine foarte simplu, zdrobind cu o furculita fructele pana devin o pasta, dupa care se stoarce pasta printr-un tifon pana se obtine un suc rosiatic si foarte aromat.

In bolile de ficat (hepatita, hepatita cronica, ciroza) se bea suc de fragi cate 3 pahare pe zi, pe stomacul gol, acest suc avand actiune de stimulare a activitatii ficatului, de drenare a acestuia si de favorizare a regenerarii celulelor hepatice.

Ceai din radacina de fragi

2 lingurite de radacina maruntita la 250 ml apa. Acestea se fierb 10 minute, apoi se strecoara.Se pot consuma 3-4 cani pe zi, in bolile vezicii biliare sau renale aducand eliminarea urinei si totodata dizolvarea pietrelor si eliminarea nisipului din organism. Se mai pot folosi 4 linguri de radacina fierte intr-un litru de apa si apoi strecurate, fiind utile in spalaturi vaginale cu efecte deosebite in leucoree.

 


duminică, 2 octombrie 2016

Fenicul planta medicinala

Fenicul planta medicinala.Feniculul, cunoscut sub numele științific Foeniculum vulgare, este o plantă medicinală valoroasă. Semințelefrunzele și tulpina sa sunt folosite pentru tratarea problemelor digestive și balonării. Beneficiile sale includ stimularea lactației la femeile care alăptează. Această plantă aromatică și gustată este adesea integrată în bucătăria mediteraneană pentru a îmbogăți aromele preparatelor culinare.

Fenicul planta medicinala

Fenicul planta medicinala

Feniculul
este o plantă erbacee perenă, cu flori galbene sau galben-verzui, care poate crește până la înălțimea de aproximativ 1,5-2 metri. Frunzele sale au un miros și un gust asemănător anasonului sau al pătrunjelului, iar semințele au un gust dulce și ușor aromatic.

Această plantă este folosită în bucătărie pentru a adăuga arome specifice în diverse preparate, în special în bucătăria mediteraneană. Semințele defenicul sunt folosite ca și condiment, fie întregi, fie măcinate, și sunt adesea folosite în prepararea pâinii, a murăturilor, a brânzeturilor sau a anumitor feluri de mâncare cu pește.

Din punct de vedere medicinal, feniculul este cunoscut pentru proprietățile sale digestive și carminative, fiind utilizat pentru a trata diverse probleme digestive, precum balonarea, indigestia sau colicile. De asemenea, era folosit pentru a stimula producția de lapte la mamele care alăptează.

Fenicul-Tratamente Naturiste

Fenicul-Tratamente Naturiste

In uz intern plantamedicinală este folosita pentru tratarea balonarilor, colicilor abdominali,anorexiei, infectiilor laringo-amigdaliene, stimuleaza diureza si stimuleaza secretia de lapte, trateaza bronsita, astmul bronsic , tusea convulsiva si tusea spastica.In uz extern,este folosit pentru pentru tratarea laringitei, faringitei,amigdalitei si traheitei.

Ceai (infuzie) de fenicul

Doua lingurite de fructe la la o cana de apa clocotita. Se lasa la infuzat timp de 10 minute.Pentru colici abdominali la bebelusi – se administreaza un ceai de fenicul cât mai cald.Efectele acestui ceai se fac resimtite foarte repede.

Ceaiul ajuta la vindecarea bronsitei, laringitei, amigdalitei, faringitei, oboselii fizice si psihice.

Ceaiul mai este folosit si in tulburari digestive, aduce o linistire a spasmelor stomacului si intestinelor, calmand durerile si restabilind apetitul, fiind folosit inclusiv la copiii mici.

Infuzia in concentratie dubla (doua lingurite seminte zdrobite la 250 ml apa clocotita) se intrebuinteaza pentru durerile in gat, facandu-se cu ea gargara.

Spalaturile si compresele oculare cu ceai de fenicul odihnesc si intaresc ochii obositi, maresc acuitatea vizuala, combat blefarita si conjunctivita si au o actiune antiseptica si antiinflamatoare.

Ceaiul este folosit si pentru ingrijirea pielii uscate si calmarea pielii iritate, avand o larga utilizare in cosmetica, dar si impotriva hematoamelor, eczemelor zemuinde. Cu acest ceai se pot face, de asemenea, spalaturi sau comprese pe rani, ulcere, abcese, panaritiu , infecţii cutanate in general, etc.

In cazul gastritei hiperacida - intr-un pahar de lapte clocotit se pune 1 lingura de seminte de fenicul si se lasa sa se infuzeze vreme de 30 de minute. Se consuma pe stomacul gol, cu conditia sa suportati laptele, efectele calmante gastrice sunt rapide si pe termen lung.

Pulbere de fenicul

Pulberea se prepara din seminte uscate de fenicul prin macinarea lor. Pulberea ajuta la tratarea celulitei, depresiilor, amenoreei, digestiei lente, durerilor de cap si inlatura oboseala fizica si psihica.Se administreaza 0,5- 1 g pe zi, impartit in doua sau trei portii. Se poate pastra maximum 7 zile intr-un borcan inchis ermetic, la frigider.Se poate obtine si din planta uscata, macinata cu rasnita, foarte fin, iar apoi se cerne cu o site pentru faina.

Se administreaza 1 lingurita rasa de 3-4 ori pe zi,pe stomacul gol. Pulberea trebuie tinuta sub limba 10-15 minute dupa care se inghite cu apa.

Infuzie combinata de fenicul

Se pun doua lingurite de pulbere de seminte intr-un pahar de apa si se lasa sa macereze vreme de 6-8 ore la temperatura camerei, dupa care se strecoara.Extractul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca un pahar de apa, dupa care se lasa sa se raceasca. In final se combina cele doua extracte, iar preparatul obtinut se va administra pe parcursul unei zile.In astmul alergic - se consuma zilnic o jumatate de litru de infuzie combinata din seminte de fenicul, in cure de 2 luni, cu 14 zile de pauza.

Are efecte antiinflamatoare si antispastice (actioneaza la nivelul sistemului nervos central), reducand intensitatea si frecventa crizelor de astm.

Esenta de fenicul

Se pun 5 g seminte zdrobite sau macinate la macerat timp de 6 zile in 50 ml alcool si 50 ml apa fierbinte, apoi se strecoara.

Otet de toaleta cu fenicul

Se foloseste pentru lotionari zilnice in cazul tenului gras, seboreic. Pentru prepararea lui sunt necesare 10 g seminte de fenicul, 1 g rozmarin , 10 g sunatoare si 20 g frunze de salvie.

Amestecul de plante se pune intr-un vas de sticla sau portelan peste care se toarna 50 ml alcool, tasandu-se bine. Dupa 24 ore se adauga 400 ml otet de vin si se mai lasa 24 ore, completandu-se apoi, cu 100 ml alcool in care se toarna colonie. Se completeaza cu 450 ml apa de roze si dupa agitare se strecoara printr-un tifon, storcandu-se bine reziduul. Filtratul obtinut se pune in sticlute de capacitate mai mica, inchise la culoare si cu capace care inchid bine.

Vinul de fenicul

Vinul de fenicul se prepara din seminte de fenicul bine maruntite, macerate timp de 10 zile intr-un litru de vin. Dupa filtrare se obtine acest medicatament natural, cu proprietati tamaduitoare pentru pacientii care sufera de balonări si colici abdominale.

Tinctura de fenicul

Tinctura de fenicul se obtine prin amestecarea a 100 g de pulbere macinata fin cu 500 ml alcool alimentar de 50 de grade. Se lasa la macerat 7 - 8 zile, la caldura, timp in care se agita de cate trei ori pe zi. La sfarsitul perioadei se strecoara prin tifon si se pastreaza in sticle inchise la culoare.Se administreaza diluata cu apa fiarta si racita: 1 lingurita de tinctura la 1 cana de apa, de 3 ori pe zi.

Tinctura de fenicul are proprietati expectorante, bronhodilatatoare, antispastice in astm, tuse spastica si faringita.

Semintele de fenicul pot fi folosite cu succes contra dismenoreei primare, fiind eficiente si fara efecte secundare, sub forma de tinctura, din care se iau cate 50 de picaturi de 6 ori pe zi.

ATENTIE!!!

Folositi feniculul doar sub supraveghere si conform cu indicatiile medicului, daca sunteti insarcinata sau alaptati.Feniculul este contraindicat in ulcerul gastric si duodenal, in enterocolite cronice si acute.

In cantitati mari, adica peste 0,09 g pe kg corp pot sa apara dureri gastrointestinale si iritatii nervoase, precum si defectiuni senzoriale, spasme.

vineri, 9 septembrie 2016

Echinacea planta medicinala

Echinacea-plantă medicinală recunoscută, sprijină imunitatea și sănătatea. Cu flori mov-purpurii și frunze lanceolate, este folosită în medicina alternativă pentru efectele sale antiinflamatoare. Disponibilă sub formă de extracte sau ceaiuri, Echinacea ajută în tratarea răcelilor și gripelor, fiind o alegere populară pentru îmbunătățirea stării generale de sănătate.

Echinacea planta medicinala

Echinacea planta medicinala

Echinacea
este o plantă cu flori cunoscută pentru proprietățile sale medicinale, în special în utilizarea sa în medicina tradițională pentru a sprijini sistemul imunitar și pentru tratarea diferitelor afecțiuni. Există mai multe specii de Echinacea, iar cele mai utilizate în scopuri medicinale sunt Echinacea purpurea, Echinacea angustifolia și Echinacea pallida.

Echinacea este adesea folosită sub formă de suplimente alimentare, ceaiuri sau extracte lichide pentru a ajuta la reducerea simptomelor răcelii și gripei, în susținerea sănătății sistemului imunitar și pentru proprietățile sale antiinflamatorii.

Echinacea purpurea prezintă flori mari, mov-purpurii, frunze lanceolate și înflorește vara și toamna.

Echinacea angustifolia se remarcă prin flori roz-purpurii și frunze înguste, fiind folosită tradițional pentru întărirea imunității.

Echinacea pallida are flori roz-purpurii palide și frunze lanceolate, folosite în medicina alternativă pentru beneficiile imunitare și antiinflamatoare.  

Recoltarea se face in timpul infloririi, cand 50% din antodii sunt inflorite, in anul al treilea de cultura. Se scot cu cazmaua radacinile cat mai adanc, se spala de pamant si se prelucreaza imediat in stare proaspata. Daca se urmareste obtinerea de material uscat,se lasa plantele la zvantat cateva ore,se fragmenteaza in bucati de cca 20 cm.

Echinacea-Tratamente naturiste

Echinacea-Tratamente naturiste

Preparatele din echinacea, sunt complementare in infectii respiratorii- gripe ,viroze,rinite, laringite, bronşite; afectiuni urologice- cistite,prostatite; afectiuni ginecologice- anexite; poliartrite,rani ,cefalee.

Pulbere de Echinacea

Partea aeriana a plantei uscata se piseaza cu ajutorul unei rasnite de cafea. Praful obtinut se cerne si se poate pastra intr-un borcan inchis ermetic.

Dozele repetate sporesc imunitatea organismului dumneavoastra la marea majoritate a bolilorinfectioase, pornind de la cele respiratorii si pana la cistite, anexite etc.

De asemenea, persoanele care au frecvent ganglionii inflamati si care la primele valuri de frig se confrunta cu umflari ale amigdalelor, raguseala, curgerea nasului si a ochilor, pot sa apeleze cu incredere la cura cu aceasta planta.

Infuzie combinata de echinacea

Patru lingurite de pulbere se macereaza timp de 8 ore, in jumatate de litru de apa, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se lasa deoparte.

Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca o jumatate de litru de apa, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. In final, se combina maceratul anterior obtinut cu infuzia, preparatul rezultat bandu-se in 3-4 reprize, pe parcursul zilei.

Acest remediu inhiba dezvoltarea unor virusi, elimina ameteala si durerile musculare asociate febrei, calmeaza tusea si accelereaza procesele de vindecare in cazul infectiilor.

Tinctura de echinacea

Tinctura de echinacea se prepara din 20 linguri de planta fin macinata care se pun intr-un borcan, turnandu-se deasupra alcool de saptezeci de grade si amestecandu-se continuu pana planta este complet acoperita. Dupa aceasta, borcanul se inchide ermetic si se lasa la macerat 10 zile. In final tinctura se filtreaza si se pune in sticlute mici inchise la culoare.

Se utilizeaza intern pentru tratarea infectiilor cronice (in doza de jumatate de lingurita, de 3 ori pe zi) si extern contra afectiunilor articulare si a reumatismului (sub forma de comprese pe articulatiile dureroase). Tinctura se administreaza intotdeauna cu apa, pe stomacul gol.

Tinctura pentru iarna din echinacea

Ingrediente trei parti de radacina de echinacea,doua parti de boabe de soc (proaspete sau uscate), doua parti de macese, o parte de coacaze negre (proaspete sau uscate), o parte zmeura (proaspata sau congelata), o parte radacina proaspata de ghimbir,o parte portocale proaspete si alcool din cereale de 70 de grade.

Se amesteca fructele si plantele si se pun intr-o sticla, se toarna alcoolul, si se lasa la macerat timp de doua saptamani, agitand de 2 ori pe zi. Pentru 200 de grame de plante vom folosi 1 litru de alcool de 70 de grade. Dupa intervalul de timp destinat macerarii, preparatul se filtreaza si se pastreaza in sticle inchise la culoare.Se administreaza dupa caz, in doza uzuala de 1 lingurita in 200 ml de apa, de 3 ori pe zi.

Macerat la rece din echinacea

Se pun seara doua lingurite de pulbere de planta intr-o cana de apa si se lasa la macerat pana dimineata, cand se strecoara si se incalzeste usor a temperatura corpului, fara a aduce maceratul la temperatura de fierbere.

Este utilizat pentru a trata infectii ale gatului sub forma de gargara cu 50 de ml de preparat, de trei ori pe zi. Se poate folosi in plus in cazurile infectiilor renale si urinare, rezistente la antibiotice, in asociere cu bace de ienupar si frunze de mesteacan.

In cazurile alergiilor de primavara, precum si a celor care apar la praf sau polen, se obtin rezultate considerabile folosind maceratul din echinacea, trei frati patati si coada soricelului (in proportii egale) administrat in doza de 2 cani pe zi.